…in ruinele zeilor mei, sub cenusa zace trecutul - cu trupul zdrobit, cu suflet muribund. Unde sunt lacrimile si durerea pe care le-am trait? Unde-i intunericul care le-a hranit? Pe aripi de vant, in franturi de gand, dizolvat in lacrimi de cer: durerea se spala, lacrimile se usuca, intunericul se destrama. Universul, mereu tanar si mobil, cu un dispret copilaresc pentru ce a fost, isi sterge dezinvolt urmele, privind cu nesat in viitor.
No comments:
Post a Comment