Sarut mereu, prin tine, crud mototol de tina
Oglinda vesniciei, farama de lumina,
Luceafar al iluziei, al celor care pier,
Al vorbelor desarte si-al crucilor de fier.
Gandind in visuri sterpe, fiinta muritoare
Pierduta-n framantari - tacute si amare,
Tind spre necunoscut si caut ne-ntelesul,
Eternul chip cioplit si cel ce mi-e alesul.
Mormanul de pamant, faramicios si rece,
Sapat din glia sacra a numelui primit-
Emblema anonima, profet al vietii sece,
Asteapt-o form', un nume, si-altar de preamarit.
Copil al nemuririi, nu-ti cer sa-mi dai crezare,
Nici sa-mi indrumi tu pasii, sa-mi spui c-ai inteles.
Vreau doar sa-mi intinzi mana, sa-ngadui ce-am alesSi, sufletului meu, sa-i permiti alinare.
